Română: Situl arheologic de la Piatra Neamț, punct „Dealul Bâtca Doamnei”

La iesirea din Piatra Neamt spre Bicaz, pintenul Batca Doamnei (457 m) se oglindeste in luciul lacului de acumulare cu acelasi nume. Pe platoul de pe Batca Doamnei se afla ruinele unei cetatii dacice, cel mai vechi vestigiu istoric din Piatra Neamt si una dintre cele mai interesante si mai comentate fortificatii antice din Moldova. Vestigiile arheologice de pe Batca Doamnei au fost descoperite de cercetatorul Constantin Matasa, fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra Neamt, in urma unor cercetari facute in 1928. Potrivit unor aprecieri, cetatea dacica de pe Batca Doamnei ar fi una si aceesi cu Petrodava - pomenita in una dintre lucrarile lui Ptolemeu; cercetari asupra sitului arheologic au fost facute in anii 1928, 1957 si 1962 - 1985 fara a avea insa amploarea pe care ar impune-o un asemenea obiectiv. Se estimeaza ca Cetatea a fost ridicata spre sfarsitul secolului al II-lea si inceputul secolului I i.e.n. Sapaturile arheologice au scos la iveala urme din epoca neolitica si din epoca bronzului, cele mai reprezentative vestigii de viata pe inaltimea Batca Doamnei fiind din epoca dacica; locul unde a fost fortificatia dacica are forma unui patrulater neregulat cu laturile de 170 m si 110 m. Piatra din care a fost construita cetatea provine din muntii din apropiere si prezinta urme de prelucrare cu dalta. Cetatea a fost ridicata in doua etape: prima, datand din secolul al II-lea i.e.n., era fortificata cu palisada ; se crede ca au existat ziduri de piatra si in prima faza (probabil apartinand unui turn care strajuia intrarea in cetate), in cea de a doua faza a constructiei, care a fost estimata in secolul I e.n., palisada a fost desfiintata in intregime, peste ea construindu-se un zid puternic de piatra cu o grosime estimata de 3,50 m. S-au pastrat fragmente de zid inalt pana la 1,30 m. S-a constatat ca pietrele cazute sau cele care se mai pastrau in zid purtau urmele unui puternic incendiu, concluzia fiind ca zidul a avut o suprastructura de lemn. In partea de sud, unde era intrarea in cetate, ca si in partea de vest, incinta de piatra a zidurilor a primit inca o intaritura formata dintr-o palisada cu o lungime de 240 m. Aceasta se poate remarca cu usurinta si acum pe teren, deoarece se prezinta sub forma unui val de pamant; in spatele acestei palisade s-a descoperit un drum (un fel de drum de rond) folosit de aparatorii cetatii. La poalele inaltimii, la o anumita distanta de cetate, s-au gasit trei santuri late si adanci sapate in stanca. Dupa unii cercetatori ele ar fi fost sapate de romanii care au asediat cetatea in primavara anului 106; inaintea acestor santuri se observa destul de bine urmele drumului antic care ducea la fortificatie. Dupa unele ipoteze, ultimele rezistente impotriva romanilor au fost cele ale dacilor de la rasarit de Carpati, razboiul incheindu-se cu cucerirea cetatii de la Batca Doamnei si supunerea dacilor din aceasta parte a tarii la inceputul anului 106. In timpul sapaturilor arheologice din 1961, a fost descoperit un sanctuar, in partea de sud a cetatii, format din patru „tamburi" de forma rotunda, asezati la distante egale; in 1962 s-a descoperit cel de-al doilea sanctuar, format din patru aliniamente de tamburi. Aceste sanctuare sunt intru totul asemanatoare cu cele din Muntii Orastiei. Ceramica este asemanatoare cu cea descoperita in cetatile din Muntii Orastiei, atat in ce priveste maniera confectionarii, cat si decorarea. Vasele de lut ars sunt de doua categorii: lucrate cu mana dintr-o pasta rosie sau neagra, poroasa si mai putin finisata si vase lucrate la roata dintr-o pasta mai fina, din lut de buna calitate, de culoare cenusie, rosie sau cafenie. Din aceasta categorie se remarca fructierele, canile cu o singura toarta, castroanele, strachinile, bolurile, vasele de provizii. Dintre cele lucrate cu mana, se remarca renumitele cesti dacice - vase cu doua torti, cu gura larg evazata. De la cetatea dacica au fost scoase la iveala un numar mare de obiecte metalice (fiare de plug de tip dacic, seceri, coase, dalti, tesle de mana, cutite, varfuri de lance si de sageata, vergi, pinteni, cuie, crampoane, fibule, brose, ace, inele), obiecte de os (manere de cutit obtinute din coarne de animale), de piatra (rasnite de forma tronconica, formate din doua bucati, apartinind tipului dacic). Ultima faza de locuire pe Batca Doamnei este din epoca feudala, prin secolele XII—XIII. Pe ruinele cetatii dacice a aparut o asezare militara, probabil aparata printr-o intaritura de lemn. Asezarea feudala a avut mult de suferit, probabil de pe urma navalirii tatarilor in anul 1241, cand, se crede ca a si disparut.

Cu toate ca resturile stravechilor constructii, nu prezinta spectaculozitatea altor situri arheologice, fiind vizibile doar resturi ale vechilor constructii, lipsite de proportii monumentale, o drumetie pana pe platoul cetatii poate fi o experienta placuta. De pe culmea Batca Doamnei se dezvaluie o priveliste minunata asupra lacului de acumulare, a orasului Piatra Neamt cat si a culmilor muntoase din preajma.